Acum inteleg ce inseamna borna kilometrica. Ea este un simbol. Un simbol ca...mai e putin. "Mai sunt 20 km pana la Fetesti" asta imi zicea borna kilometrica. Borna e impartiala. Ea este un fel de judecator al soselei. Daca mai pot sa dau la pedala sau nu...bornei nu ii pasa.
Cam asa vedeam lucrurile atunci cand eram pe drum spre Fetesti. Am plecat cu bicicleta pe la 9 din Bucuresti. Nu am mai facut niciodata un drum atat de lung: 160 km. I-am facut in 8 ore de mers. Cu niste pauze minime: cam cinci pauze de vreo 5-10 minute.
Primii 60 kilometri au mers destul de lin.
Si dupa inca 100 km ... aproape de Fetesti:
In rest: peisajul romanesc de campie este minunat. Mai putin partea in care Romania de langa drum arata precum un fel de Irak. Devastare la tot pasul. Foste cladiri cu restaurante, foste gari, foste silozuri, foste...de toate. Pare ca peisajul isi revine dupa un bombardament. Daca nu ar fi autostrada pe alaturi cu zumzetul de masini moderne, pe bune ca m-as gandi la un film pe trip-ul post-apocaliptic.
Ce bine insa ca avem campii frumoase in care (inca) exista ceva holde si grau.
Inca ceva despre traseu: multi tigani migratori cu coviltir, multa lume iesita pe drum pur si simplu la privit trecatorii, multa lume cu geamuri fumurii si muzica data tare la Fetesti (cool city - aviz pentru cei ce iubesc Bamboo).
Pentru drum de intoarcere recomand CFR.
1 comentarii:
Maşini nu treceau pe acolo?
Post a Comment